În cartea sa O revoluție a minții, Jonathan Israel, unul dintre cei mai importanți istorici ai Iluminismului la nivel global, identifică rădăcinile filosofice ale idealurilor contemporane ale egalității, libertății, toleranței și autodeterminării popoarelor în straturile mai puțin „respectabile” ale gândirii iluministe ‒ în curentul de idei pe care el însuși îl numește Iluminism Radical.

În timpul decadelor revoluționare din 1770, 1780 și 1790, apariția Iluminismului Radical pe scena istorică a stârnit reacții intense. Această opoziție se datora tendinței societății tradiționale de a apăra principiile monarhiei, aristocrației, puterii imperiale și ierarhiei rasiale, care erau legate de menținerea autorității bisericești, a inegalității sociale, a discriminărilor religioase și a privilegiilor extinse ale grupurilor dominante.

În ultimele decenii, lucrarea lui Jonathan Israel a răsturnat concepțiile predominante despre Iluminism, transformând, printre altele, coordonatele spațio-temporale ale fenomenului. Mișcarea internațională a Iluminismului a început în 1650 în Olanda, s-a extins în întreaga Europă și Americă și a căpătat dimensiuni universale în timpul decadelor din 1770. Autorul dezvăluie contradicțiile și luminează strategiile și alianțele intelectuale care au format proiectul iluminist.