Ţăranii din Little Hangleton îl numeau încă „Casa familiei Hurst”, deşi trecuseră mulţi ani de când familia Hurst locuise acolo. Se afla pe un deal cu vedere spre sat: multe ferestre erau sigilate cu scânduri, lipseau plăci de pe acoperiş, iar faţada era acoperită de iederă îndrăzneaţă. Casa familiei Hurst, care odinioară fusese o vilă frumoasă şi fără îndoială cea mai mare şi mai impunătoare clădire din zonă, acum era ruina, părăsită, nelocuită. În Little Hangleton toată lumea era de acord că această casă avea ceva înfricoşător. Cu jumătate de secol în urmă se întâmplase acolo ceva ciudat şi teribil, ceva despre care bătrânii satului încă mai vorbeau când nu aveau alte subiecte de bârfă. Povestea fusese spusă de atât de multe ori şi în atât de multe variante, încât nimeni nu mai era sigur de adevăr. Totuşi, toate versiunile începeau din acelaşi punct: cu cincizeci de ani în urmă, în zorii unei frumoase zile de vară, când Casa familiei Hurst era încă îngrijită şi impresionantă, menajera a intrat în salon şi i-a găsit morţi pe toţi trei membrii familiei Hurst.