Cartea Marx și Diplomația explorează pentru prima dată în literatura internațională opera lui Marx în domeniul diplomației, valorificând toate textele sale, corespondența sa, sute de manuscrise publicate recent, precum și procesele verbale ale ședințelor Primei Internaționale.

Carte arată cum Marx și Engels se deplasează de la analiza evoluțiilor din Europa către cele ale sistemului internațional. De asemenea, prezintă controversele care existau în stânga vremii sale în raport cu problemele internaționale, în special în ceea ce privește liberalismul, țarismul, bonapartismul, anarhismul, precum și respingerea prudențialistă a viziunilor sale despre patriotism.

Marx s-a ocupat în detaliu de diplomația marilor puteri ale vremii, de evoluțiile de la marginile Europei, cum ar fi ocupația franceză în Spania și Portugalia, mutilarea Poloniei, situația din sistemul colonial și problema orientală.

Problema sa este nevoia ca mișcarea democratică și muncitorească să-și dezvolte propria politică externă, să învețe secretele diplomației, să înțeleagă evenimentele internaționale importante ale vremii, să lumineze marile revolte populare cu semnificație internațională imediată, cum ar fi cele din Polonia, China și India, Comuna din Paris.

Marx analizează sistemul internațional și structurile sale. El determină relația dialectică dintre politica externă și cea internă, economie și politică. Arată autonomizarea primei față de a doua și reacțiile lor reciproce. Rolul statului și patriotismului în relațiile internaționale. Prezența a trei curente internaționale de emancipare: mișcarea muncitorească, „Democrația Agrară” democratică și cea național-liberatoare.

Și apoi, el formulează principii și criterii pentru o politică externă progresistă, care, împreună cu analizele sale, constituie temelia pentru o teorie dialectică-materialistă a diplomației și relațiilor internaționale.