În această lucrare, cititorul are ocazia să studieze și să reflecteze asupra modului în care actul democrației reprezentative se balansează între elementul democratic și cel oligarhic al instituției sale și cum poporul se află constant față în față cu contradicțiile sale inerente.

Concluziile studiului sunt destul de pesimiste: în secolul XXI, Republica Greacă exclude din demersul împlinirii sale migranții, „străinii”, aceștia care contribuie în mod esențial la dezvoltarea și prosperitatea sa, dar care nu au sângele sacru al strămoșilor săi. În același timp, acceptă că revendicarea egalității și a demnității sociale pe teritoriul său este o problemă a celor care, prin originea lor, poartă identitatea imuabilă și substanțială a grecului, oriunde s-ar afla, oricât de departe ar fi de viața politică și socială a țării.

Cu toate acestea, studiul propune să luăm în serios principiul suveranității populare și evaluează propuneri pentru depășirea crizelor pe care le experimentăm și care ne confruntă cu o adevărată colaps, aproape în sensul clinic al termenului. Numai o democrație a ființelor vii ar putea preveni dispariția noastră. Dar ca o condiție prealabilă pentru aceasta este o democrație deschisă altora și tuturor celorlalți. De aceea, fraza din carte „Democrația și ceilalți” este esențială, deoarece deschide ușa către noi continente care nu au fost încă explorate.