Scopul cărții de față este prezentarea unei vechi practici uitate din Constantinopol, „Presa”. Aici, „Presa” a reprezentat, pentru perioada Imperiului Roman de Est, între secolele VI și XII, cea mai grandioasă expresie liturgică a onorării și mulțumirii orașului Constantinopol către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. În fiecare vineri seara, Constantinopolul „se dedica” Născătoarei.

Este o practică care catehizează Trupul Bisericii, îl inițiază prin rugăciune, îl îmbină în venerare cu imnurile, îl învață să o invoce „ortodox” pe Fecioara Maria și îl îndulcește spiritual prin continuarea invocării materne către Născătoare. În această carte sunt prezentate informații istorice și surse referitoare la geneza, dezvoltarea, istoria, motivele stabilirii „Presei”, locul unde se celebra, regulile liturgice și manuscrisele care păstrează practica, ordinea, tipicul acesteia, dar și relația sa cu Imnul Acatist.

La final, se încearcă restaurarea liturgică a practicii „Presei”, conform regulilor și manuscriselor care o păstrează, precum și o analiză teologică și istorică a fiecărei părți a practicii.