Un portret neașteptat al lui Dumnezeu, așa cum îl vedeau primii săi credincioși: cu un corp masculin, puteri supraomenești, pasiuni pământești și o înclinație spre fantastic și monstruos.
Theologia și religiozitatea ne învață că Dumnezeul Bibliei nu avea corp: în Vechiul Testament, se revela doar în cuvintele enigmatice ale profeților săi, iar în Noul Testament, în trupul lui Hristos. Prezentarea lui Dumnezeu ca fiind întrupat și masculin este de obicei considerată doar metaforică, simbolică sau poetică. Totuși, în această studiu revelator, produs al unei cercetări amănunțite asupra surselor biblice, distinsa teologă greco-britanică Francesca Staurakopoulou prezintă o imagine complet corporală a Dumnezeului biblic: o divinitate cu formă umană, desprinsă din mituri și ritualuri antice, creată de o societate specifică într-o epocă anume, după chipul poporului care a dat naștere la ea.
Acum trei mii de ani, în sud-vestul Asiei, acest popor adora un pantheon complex, sub conducerea unui tată-dumnezeu numit El, care avea șaptezeci de copii. Unul dintre aceștia, Yahweh, era o divinitate minoră a furtunii, care mergea și vorbea, plângea și râdea, mânca, dormea, simțea și respira – și era fără îndoială bărbat. Totuși, urma să devină ceva mult mai mare și mai abstract: Dumnezeul marilor religii monoteiste.
Examinând corpul acestui Dumnezeu, de la cap până la mâini, picioare și organe genitale, explorând locurile și tehnicile, condițiile și experiențele lumii de dinainte de Biblie în care a început să prindă contur, autoarea urmărește nu numai sursele celei mai vechi religii monoteiste, ci și rădăcinile culturii occidentale.
