În această carte descriem evoluția ideilor în psihanaliza psihosomatică referitoare la relația minte-corp și cum tulburările funcționării psihice pot conduce la manifestarea bolilor somatice. Psihicul se conturează împreună cu corpul. Corpul are ceva din suflet și sufletul ceva din corp. "Corp din cer, suflet din pământ".

Crearea Omului Psihosomatic, adică unitatea entității corp-suflet, este asigurată de dragoste, grijă și delimitarea copilului de către părinții săi, iar apoi de relațiile individului cu persoanele importante din viața sa. Trauma timpurie în viață provoacă deficite în structura psihicului care vor determina modul în care gândește, simte și se comportă.

Pentru a nu-și vedea rănile, individul se îndepărtează de adevăratul său sine. Se conformează la ordine și adoptează obligațiile altora, considerându-le dorințele sale. Ignoră că trupul său este vulnerabil și, în anumite condiții dezastruoase ulterioare, se va îmbolnăvi.

Paradoxal, corpul bolnav constituie ultimul refugiu al individului în fața dezorganizării psihosomatice și a morții. Așa cum va reieși din exemple, boala devine un motiv pentru individ de a-și căuta istoria și de a descoperi golurile din psihicul său care i-au întrerupt capacitatea de a visa, de a dori, de a trăi.