Când, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, ingeniosul Max Oppenheim a prezentat Memorandumul pentru revoluționarea teritoriilor islamice ale dușmanilor noștri, elitele politice și militare germane au fost încântate de ideea unui război sfânt care să fie declarat de Imperiul Otoman aliat, provocând o răscoală musulmană pe scară largă în coloniile anglo-franceze și în Rusia țaristă. În următorul război mondial, Hitler s-a opus vehement politicii predecesorului său, Kaiserul, fiind convins că Orientul Mijlociu va cădea ca un fruct copt în mâinile germane după ce va fi încercuit de Wehrmacht. Niciunul dintre ei nu a ajuns în cele din urmă acolo unde visau.

Totuși, ar fi putut lucrurile să se dezvolte diferit în relațiile celor două imperii germane cu Orientul Apropiat? Cu alte cuvinte, ce s-ar fi întâmplat dacă jihadul "made in Germany" și-ar fi îndeplinit obiectivele principale, așa cum sunt descrise în memorandumurile lui Oppenheim? A fost pierderea controlului în colonii suficientă pentru a duce la scurtarea războiului și la aducerea anglo-francezilor la masa negocierilor pentru a semna propriul tratat de pace "dictat"? În mod similar, ar fi reușit Germania Național-Socialistă să schimbe cursul războiului dacă Hitler ar fi încetat, chiar și temporar, să gândească în termeni rasiali și ar fi văzut în fețele arabilor mai mulți "prieteni politici" decât "dușmani rasiali"?