Cu această carte, care se adresează nu doar specialiștilor istorici, ci și unui public mai larg de cititori, se prezintă un studiu complet despre renumita familie de origine pontică a Ypsilantilor/Ypsilantei, cu o prezență semnificativă în perioada post-bizantină.

Deși numele de familie este vechi, numărul real al membrilor casei se apropie de șaizeci (60). Ypsilanții proveneau din satul Ypsiló, care nu se află departe de Argyropol/Gümüşhane din Pont. De acolo, unele membri ai familiei s-au mutat în zone ale Imperiului Otoman la mijlocul secolului al XVII-lea.

De-a lungul timpului, aceștia au câștigat încrederea otomanilor, s-au distins prin educația lor și erau cunoscători ai limbilor europene și altor limbi. Alte membri s-au stabilit în Balcani, în Valahia, unde, în decursul timpului, au devenit membri ai Adunării locale.

Câteva alte membri, precum Alexandru și fiul său Constantin, au devenit domnitori în Valahia și Moldova. Fiul lui Constantin, Alexandru, a devenit conducător (comisar general) al Societății Filiki și a început din Principate lupta de eliberare națională a grecilor.

Această lucrare genealogică/biografică se bazează pe un material arhivistic bogat și pe bibliografia relevantă cu subiectul.