Valentin (Valias) Semerjidis (1911–1983) a ajuns împreună cu familia sa în Grecia cu puțin înainte de distrugerea Smirnei, cu o navă plină de refugiați din Caucaz. Familia s-a stabilit inițial în Drapetsona, apoi în Vechiul Kokkina și, în cele din urmă, în 1941, s-a mutat într-o casă în Turkovounia, la Atena.

Valias a studiat pictură la Școala de Arte Frumoase, mai întâi la secția pregătitoare și ulterior la atelierul lui Parthenis (1928–1936). În timpul războiului, a servit în Artileria Antiaeriană și cea mai mare parte a ocupației și-a petrecut-o la Atena. În anii 1939–1940 se pare că s-a alăturat KKE. După o cerere de-a sa, în martie 1944, a urcat în munții Evrytaniei, cu scopul de a trăi îndeaproape și de a picta lupta împotriva ocupanților.

Jurnalul pe care l-a ținut, întorcându-se la Atena din Munte (20 octombrie 1944), plin de entuziasm și cu planuri pentru viitor după Eliberare, este un document impresionant: se referă la viața lui ca artist, dar și la drama trăită în patru luni de stânga greacă, forțele KKE, EAM și ELAS, care au fost conduse metodic spre distrugere.

Ca interpret al ofițerilor sovietici care veniseră în Munte la sfârșitul lunii iulie '44, dar și al liderilor de frunte ai KKE, Semerjidis a fost prezent în discuții importante atât între ei, cât și cu lideri balcanici. Pictorul descrie, mai întâi cu durere și apoi tulburat de ce vede și aude în jurul său, tragică ieșire a civililor, răniților și membrilor de partid din Atena după înfrângerea forțelor militare engleze.

Conducerea politică britanică era hotărâtă să excludă cu forța orice posibilitate de implicare a EAM și KKE în viața politică a țării, pe care, cu consimțământul conducătorilor sovietici, dorea să o mențină cu orice preț sub controlul său.