Ce s-a întâmplat când tatăl psihanalizei a făcut curajoasa sa expediție în preistoria cea cețoasă a societăților și instituțiilor umane? S-a iscat o mulțime de obiecții din partea specialiștilor, însă sub ochiul pătrunzător al psihanalistului vor defila și vor fi judecate cu o claritate pătrunzătoare opiniile predominante ale vremii (cum ar fi cele ale lui Frazer, Atkinson, Wood etc.) referitoare la instituții mult discutate precum totemismul, exogamia, incestul, tabuul, animismul, bazându-se, de altfel, pe societățile „primitive” ale popoarelor, pentru a ne schimba stereotipia asupra „primitivismului” lor și pentru a dezvălui în același timp scopul ultim al autorului: de a corela psihicul primitiv cu psihicul neurotic și de a descoperi în spatele celor mai vechi instituții umane piatra de temelie a teoriei sale, complexul Oedip.

„Dacă cineva reușește să satisfacă dorința sa reprimită, același lucru doresc și ceilalți din comunitate. Pentru a reprima această tentație, cel care încalcă, pe care de fapt îl invidiază, trebuie să fie privat de plăcerea actului său temerar, în timp ce pedeapsa oferă o oportunitate celor care doresc să o comită pentru a justifica actul prin expiație. Aceasta constituie fundamentul ordinii punitive umane și are ca premisă similitudinea dorințelor interzise ale celui care încalcă și ale societății răzbunătoare.”