Această carte nu își propune să acopere complet lipsa contemporană a unui manual „științific” de practică pastorală, ci să prezinte sistematic principiile de bază, teoretice și practice, care constituie lucrarea pastorală.

Își propune să descrie cele două dimensiuni ale Pastoralei, atât la nivel spiritual, cât și psihologic - într-un dialog științific cu teoriile psihismului. De asemenea, își propune să evidențieze caracteristicile „Pastoralei carismatice”, care sunt adesea confundate cu cultul patologic al persoanelor și așteptarea de „abilități magice” din partea acestora.

Nu descrie „cum” ar trebui să funcționeze ideal păstorii, ci „căile” pe care trebuie să le parcurgem și „metodele” la care trebuie să fim instruiți, pentru a ajunge la temeliile ecleziologice corecte și la practici pastorale mai eficiente.

Această lucrare urmează o metodologie complementară în raport cu Lecția de Pastorală a sfântului Nectarios de Pentapolis, adică o abordare a „moravurilor și virtuților” păstorului prin descrierea dinamică a dezvoltării atât spirituale, cât și psihologice.

În călătoriile pastorale, păstorul trebuie să cunoască terenul ecleziologic pentru acest drum, indicatorii căii înduhovnicite și destinația în limanul salvator. Iar cel păstorit trebuie să cunoască trăsăturile păstorului sănătos, pentru o relație spirituală pe temeliile ecleziologice corespunzătoare.