Este sufletul nemuritor? Cu această întrebare se confruntă cititorul dialogului platonician Phaidon, un cititor dornic și plin de așteptări să găsească un răspuns convingător în paginile textului filosofic.
Răspunsul hermetic al lui Platon este încadrat într-o propunere regizorală remarcabilă: Ultima zi din viața lui Socrate, prietenii și elevii săi în închisoare, familia sa, momentul în care va bea cocaina - imediat ce se va întuneca -, ultima sa frază, dar și cercul pitagoreic. Aceștia din urmă nu ar fi putut lipsi din dialogul platonician Despre suflet.
Nararea dialogului este încredințată de Platon unui discipol al lui Socrate, Phaidon, pentru a ne transmite, publicul său sceptic, superlativul unei încercări dialectice care are scopul de a confirma existența eternă a sufletului.
Cele patru argumente în favoarea acestei poziții contribuie fiecare de partea sa, însă certitudinea vine, oricui va ajunge la ea, prin voința liber aleasă de Socrate, în ultima zi din viața sa, de a alege nemurirea sufletului purificat.
Platon subliniază acest fapt, că Socrate a trăit ca filosof o viață de cumpătare și și-a pregătit sufletul, astfel încât acesta să devină capabil să treacă în locurile fericite, acolo unde locuiesc zeii. Tema îngrijirii sufletului este strâns legată de tema morții în dialog, iar faptul că sufletul se străduiește să se elibereze de legăturile sale corporeale, care vor sta ca un obstacol sau nu în drumul său spre nemurire, nu trece neobservat.
Acum cuvântul este cititorului și evaluarea sa personală.
Producător
Ediție
- Copertă
- Moale
- Număr de pagini
- 336
- Dimensiuni
- 17x24 cm
- Data lansării
- -
- Data de publicare
- 2014
Conținut
- Curent/Școală filosofică
- Existențialism
- Nivelul cititorului
- Texte clasice
Informații importante
Specificațiile sunt colectate de pe site-urile oficiale ale producătorilor. Te rugăm să verifici specificațiile înainte de a finaliza comanda. În cazul în care întâmpini probleme, raportează aici.