A trecut deja 50 de ani de la acea zi tragică de 20 iulie 1974, când forțele lui Attila au lovit Cipru. Atacul, despre care partea turcă susține cu tărie că a fost o acțiune pur defensivă, a venit la doar cinci zile după lovitura de stat tragică împotriva Președintelui și Arhiepiscopului Makarios și a găsit Cipru militar nepregătit și Grecia liniștită că se îndrepta spre Uniune.

Cartea include mărturii și declarații ale ciprioților, în principal bărbați și femei, dar și ale unor greci din Grecia, care au fost depuse la ONU și la Crucea Roșie Internațională. Inițiativa publicării a fost datorată atunci Uniunii Panellenice de Sprijin pentru Cipru (P.E.S.K.), organizație de voluntariat care a fost inițial formată din doamne ale societății ateniene.

La casa mea au venit aproximativ 6 soldați turci, împușcând înspre casă și lovind ușa cu țevile armelor, iar deoarece ușa era poroasă, au deschis-o și au intrat. Odată ce au intrat, am încercat să ne ascundem. Soțul meu, în timp ce se afla sub balcon, a fost împușcat și a murit pe loc. Apoi și-au întors armele spre mine și au tras în picioarele mele.

[declarația Luciei Georg. Kirkili, Sursa]