Am ales aceste trei tragedii ale magicului Euripide, visând și la celelalte, deoarece au un „motif” comun, o „descoperire” extrem de importantă pentru compunerea mitului: Corpul tânăr zdrobit.

În Medea sunt copiii tăiați. În Hippolytos, tânărul erou zdrobit de carul său. În Troații, micuțul Astyanax aruncat de pe ziduri.

În Medea, auzim doar apelurile copiilor pentru ajutor din interior. În Hippolytos, plânsul tânărului zdrobit ca ultimul său strigăt psihologic. În Troații, vocea victimei a tăcut definitiv.

Euripida își asumă să plângă în numele lui și în numele nostru sacrificiul tinereții de fiecare dată când impasurile relațiilor umane sau legile Istoriei au nevoie de victime.