Cu cât sistemul social dominant se prăbușește pretutindeni, la scară planetară, într-o criză cuprinzătoare și în continuă creștere, cu o sărăcire rapidă a majorității populației, cu foamea, măcelurile de război, naționalismele, rasismele, formațiunile de extremă dreapta care câștigă teren în tot mai multe țări, și cu valurile de migranți și refugiați care încearcă să traverseze frontiere, care sunt din ce în ce mai închise, cu atât mai mult consecințele acestor condiții sociale asupra sănătății mentale (cu atât mai mult asupra vieții propriu-zise) a maselor populare vin să confirme, în contrast cu calea unică a reduccionismului biologic, cauzalitatea socială deja constatată de mult timp, rolul său diversificat și esențial pentru majoritatea problemelor de sănătate mentală.

O societate nu poate fi liberă în măsura în care persoanele numite „suferinde mintal”, la fel ca refugiații și toți cei excluși, nu sunt de asemenea cu adevărat libere. Cu adevărat libere înseamnă a se bucura de drepturi complete – adică drepturi care nu rămân în declarații, ci se sprijină material, social, relațional, instituțional, legislativ.

Aici, în problema spațiului social pentru persoana cu probleme mintale, pentru nebun, pentru refugiat și migrant, pentru rom, pentru fiecare diferit, pentru fiecare exclus al globalizării, își dobândește întreaga semnificație și necesitate condiția socială care face posibilă libertatea fiecăruia ca o condiție a libertății fiecărui altuia.