Cu al doilea volum al Vieții mele, se finalizează autobiografia Emmei Goldman. Începând cu începutul anilor 1910, ea parcurge câțiva dintre cei mai creativi ani ai vieții sale în SUA, care se încheie cu încarcerarea ei de doi ani și expulzarea din 1919 în Matsushka Rashiya, așa cum își numește țara natală.
Cele două ani pe care îi petrece în Rusia constituie o parte esențială a operei sale, deoarece ne descrie speranțele pe care le are pentru dinamica Revoluției și dezamăgirea care vine treptat și se intensifică cu tragicul eveniment al reprimării violente a revoltei de la Kronstadt.
Prin parcursul său personal ca femeie anarhistă, activistă politică și vorbitoare carismatică cu interese diverse, urmărim panorama istorică a primelor decenii ale secolului XX în trei continente: America de Nord, Rusia și Europa. Mari greve ale muncitorilor, Primul Război Mondial, Revoluția Rusă, mișcări artistice radicale, lupte pentru autodeterminarea corpului feminin și controlul nașterilor, toate aceste evenimente au constituit câmpuri de exprimare și acțiune ale Emmei Goldman.
Drumul ei se intersectează cu personalități care au definit epoca lor la nivel politic, social și cultural.
