Trăind la poalele Muntelui Helicon din Beotia, undeva în mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr., Hesiod este cel mai vechi poet al lumii grecești antice, alături de Homer. Este considerat fondatorul gândirii teologice grecești și este primul care a introdus concepte morale, cum ar fi speranța, justiția și hybris, în poezia sa.
Poeziile sale epice au fost influențate de tradiția orală ionic a hexametrului dactilic. Doar trei au supraviețuit intacte, iar altele în fragmente. Prima poezie a lui Hesiod, Theogonia, povestește despre creația lumii și a zeilor, venind din Noapte, Mare și unirea Pământului cu Uranus.
Lucruri și zile este un imn adus lui Zeus, tatăl puternic și drept al Olimpienilor. A treia lucrare, de obicei atribuită lui Hesiod, este Scutul lui Hercule, care povestește despre bătălia dintre Hercule și Cycnus și descrie scutul eroului teban.
