"Apărarea lui Socrate," scrisă de Platon, este discursul de autoapărare rostit de Socrate în timpul procesului său din 399 î.Hr. În mod specific, "Apărarea" este o apărare împotriva acuzațiilor de "corupere a tineretului" și "necredință în zeii în care orașul crede, ci în alte divinități."

În acest dialog, Socrate vorbește într-un mod foarte simplu și explică cine este el și ce viață a trăit. "Apărarea" este unul dintre cele patru dialoguri socratice, alături de "Euthyphro," "Phaedo," și "Crito," în care Platon analizează ultimele zile ale filosofului Socrate.