Dacă îți place Speyside și whisky-ul clasic așa cum îl știai în anii '80 și '90, îți va plăcea. Amintește mult de vecinul său Speyburn (dar mult mai aromatic și plin de corp) și amintește destul de mult și de originalul său îndepărtat Loch Lomond (impresionant, având în vedere că lacul nu se află în Speyside). Nu are deloc un miros alcoolic și are un gust puternic de caramel cu accente de lămâie și cardamom, care este o combinație nu foarte la modă pentru scoțieni, dar foarte clasică pentru deceniile trecute. Poate aminti mult de anii '80 și '90 deoarece era un malt folosit în amestecurile Justerini & Brooks, deci dacă consumai J&B, cu siguranță făcea parte din paletă. Undeva în interior, vei descoperi și un pic de pară, foarte tipică pentru regiune (pentru alții, măr), pe care o întâlnești în vale și în special în clasicul și iubitul Glenfiddich. Dacă ar trebui să-l cumpăr din nou, răspunsul este probabil nu. Aș prefera un Glenfiddich 12 pentru a economisi ușor 11 euro fără reduceri (îl poți găsi ușor în supermarketuri pentru 27 de euro) sau, dacă m-aș simți mai elegant sau temperaturile ar fi foarte scăzute, aș prefera să plătesc 6 euro în plus pentru un Glenfiddich 15, care în opinia mea este de departe cea mai bună îmbătrânire pentru acest clasic.
Plăcut, de iarnă, ideal pentru serile lângă șemineu cu smochine uscate. Este recomandat și merită încercat.