În Mūla-madhyamaka-kārikā, unul dintre cele mai importante texte buddhiste păstrate, Nāgārjuna fundamentează, din secolul al II-lea d.Hr., adevărata natură a realității ca fiind vidul: nu ca "nimic" (abbava), ci - având în vedere că nimic nu există permanent, independent și de la sine - ca un concept eliberator care înglobează și pătrunde totul dincolo de existență și inexistență, dincolo de esență și de sinele însuși.

Avere în vedere astfel demolarea neînțelegerilor (vilkalpa) și încurajarea abandonării tuturor opiniilor, Nāgārjuna, "al doilea Buddha" pentru o mare parte a tradiției buddhiste, adoptă o atitudine impresionantă anti-metafizică și anti-științifică care va transforma pentru totdeauna învățătura buddhistă și va alimenta gândirea celor mai de seamă gânditori occidentali cu zeci de secole mai târziu.

Conform mitului, Nāgārjuna a fost invitat la fundul oceanelor, în regatul reptilelor, de unde a scos la iveală înțelepciunea literară a tradiției pentru a o readuce în lume și a-i lua numele, care înseamnă „reptilă nobilă”.

Puține lucruri sunt cunoscute despre viața lui Nāgārjuna (aprox. 150-250 d.Hr.), „moștenitor” al tradiției buddhiste indiene Mahāyāna și fondator al școlii buddhiste Madhyamaka (calea de mijloc). Nāgārjuna scria în sanscrită, iar în lucrarea sa Mūla-madhyamaka-kārikā a introdus conceptul de vid (śūnyatā), îndreptând gândirea buddhistă către o direcție complet nouă.