Se numește „era revoluțiilor” și apogeul ei a avut loc în decadelor dinaintea și după 1800. Totuși, a durat un întreg secol: de la Declarația de Independență a Americii din 1776 până la marile „unificări” naționale ale Germaniei și Italiei din anii 1860.

Revoluția Greacă, care a izbucnit în primăvara anului 1821, se află exact la mijlocul acestei lungi „erii a revoluțiilor” – și, așa cum s-a dovedit ulterior, a constituit punctul de cotitură al acesteia. Istoricii au întârziat să recunoască rolul esențial pe care l-a jucat rebeliunea greacă și recunoașterea internațională a Greciei ca stat suveran și independent cu nouă ani mai târziu, în 1830, în această proces, care a remodelat peisajul geopolitic al Europei sau, mai bine spus, a unei mari părți a lumii.

Această carte își propune să explice ce s-a întâmplat în timpul acestor nouă ani, cu implicațiile lor extrem de ample – și cu siguranță imprevizibile – precum și motivele pentru care întreaga semnificație a acestor evenimente începe să fie apreciată abia astăzi, două sute de ani mai târziu.

Circulă de asemenea și versiunea în limba engleză, cu titlul The Greek Revolution of 1821 and its Global Significance.