Arată cât de „ușor” microfonul își transmite semnalul către echipament (consolă, placă de sunet, amplificator). Se exprimă în Ohm (Ω).

• Rezistență mică (≤ 600 Ω): Semnal stabil, mai puțin zgomot, ideală pentru echipamente profesionale și distanțe mari de cablu.
• Rezistență medie (600 – 1.000 Ω): Echilibru bun, des întâlnită la utilizare live și generală.
• Rezistență mare (> 1.000 Ω): Mai sensibilă la pierderi și zgomot, de obicei la echipamente mai vechi sau speciale.

Sensibilitatea unui microfon indică cât de puternic este semnalul pe care îl produce atunci când înregistrează un sunet. Este măsurată în mV/Pa sau dBV/Pa.

• Sensibilitate ridicată: Microfonul poate capta sunete foarte slabe, dar poate fi mai sensibil la zgomotul ambiental.
• Sensibilitate scăzută: Înregistrează surse de sunet mai puternice fără distorsiuni, dar necesită mai multă amplificare de la preamplificator.

În general, microfoanele cu condensator au o sensibilitate mai mare decât cele dinamice.

Arată diferența dintre semnalul util și zgomotul microfonului. Cu cât valoarea în dB este mai mare, cu atât sunetul este mai clar. Un microfon cu SNR scăzut poate suna „zgomotos”, mai ales în medii silențioase sau atunci când înregistrează sunete de intensitate redusă. În schimb, un SNR ridicat înseamnă că zgomotul este minim în comparație cu sunetul pe care dorim să-l înregistrăm, oferind un rezultat mai profesional, clar și detaliat, ideal pentru studio, voce sau înregistrări de înaltă calitate.

• 35 – 60 dB (SNR scăzut): Zgomot evident. Potrivit pentru utilizare ocazională sau surse sonore puternice.
• 60 – 90 dB (SNR mediu): Echilibru bun între semnal și zgomot. Potrivit pentru reprezentații live și utilizare generală.
• 90 – 110 dB (SNR ridicat): Semnal foarte clar cu zgomot minim. Ideal pentru studio, voce și înregistrări de înaltă calitate.