Înainte de premieră, nu spui niciodată „Mult succes!”, pentru că se spune că este o mare ghinion. Dacă ești englez, spui „Break a leg!” („Sparge-ți piciorul!”). Dacă ești italian, spui „In bocca al lupo!” („În gura lupului!”). Noi, aici, în Grecia, păstrând o veche tradiție franceză, spunem „Sărăcie!”, sau, în limba franceză, „Merde!”

Dar tema nu este premieră... Tema este cum ajungi acolo. Cum „se face” teatrul? Cum vine „inspirația”? Ce fac toți acești artiști la repetiție? Și cine (nu) plătește pentru toate acestea?

„Culturaliști” regizori, „comerciali” actori, „promotori” și producători de veche și nouă factură, critici de teatru, glorioase „fantome” ale trecutului și spectatori nevinovați, toți sunt părți ale unui puzzle, unei „Babel” care caută să găsească soluția în războiul tăcut al Artei Teatrului: „Comercial” vs. „Calitativ”, Comedie vs. Dramă, Popor vs. Intelectuali, Artă vs. Showbiz...

De ce facem teatrul, până la urmă? „Pentru bani” sau „pentru sufletul nostru”?