Întregul set de conversații ale lui Sotiros Soroga, sub titlul Dialoguri, cu jurnaliști de elită dar și poeți, în ziare și reviste, se poate spune că transformă genul de comunicare orală, de obicei ocazional, într-o expunere de înaltă clasă a eseisticii.
Un fapt ce se datorează nu doar subiectelor de un nivel artistic intens discutate, ci și, în principal, spiritualității înalte și structurii artistului însuși. Cu rezultatul – fie că este vorba despre teme ale artei picturii, așa cum au fost abordate chiar și exhaustiv de-a lungul secolelor, fie despre subiecte politice sau sociale, așa cum au fost înregistrate în condițiile tumultoase ale secolelor 20 și 21, cu consecințele lor greu de descifrat în viziunea generală asupra artei picturii – modul sobru evaluativ și pătrunzător al lui Sotiros Soroga devine un instrument complet pentru a pătrunde cu plăcere în secretele unei arte incomparabil eliberatoare și, prin urmare, umanității.
Indiferent cât de mare este adesea distanța între parametrii discutați ai unei arte complet spirituale precum pictura, Sotiros Soroga reușește prin răspunsurile sale să unească „strategiile” opuse recunoscute în legătură cu pictura, într-o măsură în care misiunea sa socială devine cu atât mai mare cu cât impactul său artistic rămâne mai semnificativ.
