În direcția includerii tuturor elevilor, indiferent de caracteristicile lor individuale, se află negocierea unui set de intervenții pedagogice care urmează principiile umanismului, dezvoltării integrale și interconectării obiectivelor individuale și sociale.
Un mijloc pentru atingerea acestei direcții este trecerea de la materialul educativ care prezintă elemente a-cronologice și percepții naturalizate-raționalizate, conforme cu „bunul simț”, la texte istoric și cultural plasate, care încurajează dezvoltarea gândirii critice.
Printr-un set de procese pedagogice și de cercetare se evidențiază legătura dintre Pedagogia Critică și cercetarea-acțiune: discursul puterii și caracteristicile sale, construcția identității prin întâlnirea cu Celălaltă, angajamentul etic pentru apărarea drepturilor omului, activismul social.
Aceste procese se desfășoară în cadrul unor medii democratice de învățare printr-un proces de cercetare structurat, participativ și dialogic, și pot conduce la conștientizare și conștiență critică, transformând atitudinile subiecților sociali și conducând la împuternicirea și emanciparea acestora.
