„Rânduială”, ca termen liturgic, desemnează un text care conține instrucțiuni detaliate pentru clerici, pentru săvârșirea corectă și în bună rânduială a Sfintei Liturghii.
Rânduielile, împreună cu rugăciunile, constituie cele două părți ale actualelor cărți preoțești. În vechime însă lucrurile nu stăteau astfel. Marea majoritate a manuscriselor liturgice conțin numai rugăciunile, în timp ce Rânduielile erau consemnate în alte cărți: Evhologhioane, Tipice, cărți canonice etc.
După secolul al X-lea, Rânduielile încep să fie asociate cu rugăciunile, dar nici atunci acest lucru nu se întâmpla pretutindeni. Prin urmare, manuscrisele prezentau o mare varietate în ceea ce privește detaliile.
Unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Rânduielilor a fost alcătuirea Rânduielii patriarhului Constantinopolului, Filotei Kokkinos. Sfântul a încercat să creeze un tipar comun al cultului divin și a reușit într-o asemenea măsură, încât Rânduiala sa a devenit un reper în istoria liturgică, iar toate cele anterioare acesteia au fost numite de atunci „pre-filothee”.