„Διάταξις” ca termen funcțional indică un text cu instrucțiuni detaliate pentru clerici privind desfășurarea corectă și fluida a Sfintei Liturghii.

Διατάξεις împreună cu rugăciunile reprezintă cele două părți ale actualelor ierurgii. Însă, în trecut, nu era așa. Majoritatea manuscriselor liturgice conțin doar rugăciunile, în timp ce Διάταξεις erau scrise în alte cărți: Elohii, Tipice, cărți canonice etc.

După secolul al X-lea, Διάταξεις au început să fie integrate cu rugăciunile, dar nu în toate cazurile. Prin urmare, în manuscrise s-a observat o mare varietate în privința detaliilor.

Una dintre cele mai importante evenimente din istoria Διάταξεις este redactarea Διάταξης patriarhului Constantinopolului Filotheos Kokkinos. Sfântul a încercat să creeze un model comun al cultului divin și a reușit într-un asemenea grad încât Διάταξη sa a devenit un reper în istoria liturgică, toate cele anterioare fiind denumite „profilothekés”.