O revoluție științifică fără „bombe” la temeliile vechiului regim și fără un „General” care să coordoneze „bombiștii” probabil că nu este posibilă. Iar revoluția cuantică a avut toate acestea. Pe Albert Einstein, cel mai mare bombardier al secolului XX, și pe de asemenea marele bombardier Niels Bohr, care a devenit în același timp Generalul ei! Mentorul celei de-a doua generații de revoluționari, Heisenberg, Pauli și Dirac, datorită cărora revoluția a avut un final triumfător. A ajuns la cea mai de succes teorie științifică din toate timpurile: mecanica cuantică.

Este însă această teorie într-adevăr atât de ciudată încât nimeni să nu o înțeleagă? Și dacă da, cum se face că mecanica cuantică a explicat lumea noastră de la adâncurile microuniversului până la marginile universului, dar este și forța motrice a schimbării sale printr-o revoluție tehnologică continuă fără precedent în istoria omenirii? Și dacă mecanica cuantică este cu adevărat atât de de succes, de ce Einstein a fost atât de critic față de ea?

Și a fost această dispută atât de importantă încât poreclele „Bombardier” și „General” să apară chiar în titlul cărții? Ce rol au jucat ceilalți revoluționari și care au fost trăsăturile vieții și personalității lor pe care merită să le cunoaștem? De ce Dirac, acest copil simplu din Bristol, a fost atât de taciturn încât a fost stabilită o unitate de vorbire numită Dirac, unde un Dirac este egal cu un cuvânt pe oră?

În secolul nostru, care sunt marile provocări? Va rezista mecanica cuantică confruntării cu teoria generală a relativității sau va fi din nou necesară o nouă revoluție științifică? Poate că Einstein nu și-a spus încă ultimul cuvânt și confruntarea sa cu Bohr și mecanica cuantică va continua și în secolul XXI? Dacă întrebări precum cele de mai sus vă stârnesc interesul, atunci această carte va avea ceva să vă spună.