Scufița Roșie

Merge, merg în pădure
și știu că pe drum
intenționat te voi întâlni
Așa cum ne-au învățat copiii
strig numele tău
și sper să te recunosc cu ușurință.

Dar indiferent unde ne aflăm
indiferent ce purtăm de la început
costumele noastre de copii
îmi apari mereu necunoscut
printre arbuști și amenințări
ca să te prezinți.

Împrumut ochi de cerb
de fiecare dată
îmi ridic așteptările
pânze albe, proaspăt călcate.
Apoi înghitei implorări
și îți vorbesc.

Dar tu fiecare adevăr al meu
îl vinzi și cu sume fabuloase
îl cumperi.
Mâinile tale se schimbă:
rup din hainele tale
fiecare fir subțire.
Nu se opresc nici o clipă, se agită.

Gura ta se lărgește:
se îmbracă într-o pădure străină
care ascută prezentul
și ca o fiară sălbatică
devine furioasă.
Strigi fiecare silabă
de parcă au murit pe drum auzul meu
și orice este spus din gura mea
tu îl distrugi.

Regele încununat
în mâinile tale încape
și nu iei în calcul
cum timpul devine rimă
timpul nostru merge aplecat
și nu te întorci înapoi.