Sentimentul sufocării apăruse deja înainte de zguduirea ultimilor ani și de goana bruscă a fondurilor. Era o sărăcie înainte de sărăcie, un freamăt al inactivității înainte de șomaj, o monotonie care roade ca o carie plăcerile.

Câteodată, unii voiau ca plăcerea lor să fie împărtășită la o masă întinsă pentru prieteni, dar, în cele din urmă, din frică, preferau să o țină ascunsă și să o devoreze singuri, așa cum ar fi făcut și câinii lor.

Întrebarea este dacă aceasta va deveni regula viitorului. Sau dacă, dimpotrivă, din dificultățile care se vor ivi, va răsări dorința pentru o sărbătoare a distragerii, măcar cu mijloace modeste.

Pentru că ar părea ca o fantezie distorsionată să tăiem viața care ne-a fost oferită gratuit în bucăți, pe care le vom vinde și cumpăra neîncetat, furându-ne unii altora în cântar.