O epocă a monștrilor. Vechiul moare și noul nu s-a născut încă. Sfârșitul unei epoci, sfârșitul visurilor și al utopiilor personale, cu banii strivindu-i pe oameni.

O familie care a fost cufundată în noroi și reacția tinerilor care caută o viață nouă. Ibsen nu ne definește cum va fi viitorul, dar îl arată prin fuga tinerilor din impasuri și putregai. Prin îndepărtarea lor de mormintele deschise ale unei familii distruse, financiar, social și, mai ales, moral. O societate a neputinței umane. O operă a iadului, în care membrii societății se scufundă îngroziți.