„Iadul, Purgatoriul, Raiul există în noi, o misterioasă și teribilă Trinitate umană, iar întreaga poezie a lui Dante este ascensiunea ascetică și dureroasă de la bestie la Dumnezeu. Fiecare om are în el toate păcatele și toate posibilitățile de a lupta cu ele și de a le supune, și toată speranța, urcând de la sferă la sferă, adică de la fapta la fapta, de a se uni cu Dumnezeu. Osândit, Luptător, Răscumpărat, acestea sunt cele trei etaje ale omului perfect. Dacă unul dintre aceste trei lipsește – și al osânditului chiar, mai ales al osânditului – omul este nenorocit.

Divina Comedie a lui Nikos Kazantzakis este o lucrare profund filozofică, care depășește limitele religiei și metafizicii pentru a deveni un imn al căutării umane și al luptei neîncetate pentru cunoaștere și libertate. Cu un stil îndrăzneț, lirism intens și introspecție filozofică, Kazantzakis nu urmează calea lui Dante, ci își creează propria lui potecă, oferind o nouă versiune a rătăcirii după moarte.