Şaizeci și cinci de ani mai târziu, un exilat scrie. Fragmentat, vrea să povestească „diverse mici povești și instantanee din viața de zi cu zi în exil”: viața în Icaria, o execuție virtuală, o bătaie, o coadă de oameni, trăsături ale oamenilor, cuvinte și fraze neauzite până atunci pe care încă le mai amintește, după decenii, „excursii”, obiceiuri, șotii, farse, anxietatea pentru viitorul de atunci - al războiului și al individului. Nu se concentrează pe evenimente de „o importanță decisivă” pentru Grecia, mișcare sau lume. Și totuși, importanța istorică a mărturiei sale este astfel mai semnificativă: vorbește din experiența a mii de oameni, vorbind despre sine. Își expune experiența personală, relațiile cu colegii săi exilați, povestește despre viața de zi cu zi.