Povestea epică romană a căutării lânii de aur. Valerius Flaccus, poet latin din perioada 70-90 d.Hr., a compus într-o limbă fluentă și uneori neclară o poezie epică incompletă Argonautica în opt cărți, despre căutarea lânii de aur.

Poezia este caracteristică epocii sale, fiind o rearanjare liberă a poveștii deja relatate de Apollonius din Rhodos, la care Valerius excelează în organizare, vitalitate și descrierea personajelor. Poezia lui Valerius arată o mare imitație a limbii și gândirii lui Virgiliu, precum și multe cunoștințe.

Principala preocupare a poeziei epice constă în relația dintre Medea și Iason, în special în dezvoltarea dragostei lui Medea, unde Valerius își arată cele mai bune momente. Lungul șir de aventuri și diversele referințe romane sugerează că poetul dorea să-l onoreze pe Vespasian (căruia îi este dedicată poezia epică) cu o referire specială la navele împăratului în ape din jurul Britaniei.