corespondența privată a celui mai productiv personaj public din Roma. Cicero (Marcus Tullius, 106–43 î.Hr.), avocat roman, orator, politician și filozof, despre care știm mai multe decât despre orice alt roman, a trăit în perioada tumultoasă care a văzut ascensiunea, dictatura și moartea lui Iulius Cezar într-o democrație șubrezită. În discursurile sale politice, precum și în corespondența sa, se distinge entuziasmul, intensitatea și intriga politicii și rolul pe care l-a jucat în vârtejul acelor vremuri. Din aproximativ 106 discursuri publicate în fața poporului roman sau a Senatului, dacă erau politice, în fața judecătorilor, dacă erau judecătorești, au supraviețuit cincizeci și opt (unele dintre acestea incomplete). În secolul XIV, Petrarca și alți umaniști italieni au descoperit manuscrise care conțin mai mult de 900 de scrisori, dintre care peste 800 au fost scrise de Cicero și aproape 100 de alții către el. Acestea dezvăluie omul, și chiar cu o intensitate deosebită, deoarece majoritatea nu au fost scrise pentru publicare. Șase lucrări retorice au supraviețuit și una alta în fragmente. Volumele filosofice includ șapte lucrări principale și câteva altele. Există, de asemenea, poezie, unele originale și unele ca traduceri din greacă. Ediția lui Cicero din Biblioteca Clasică Loeb este în douăzeci și nouă de volume.