Lenos. Un uriaș cu față și, în special, cu inima unui copil mic, un imens adolescent întârziat, care mergea ca un urs, tragându-și ușor picioarele și cu brațele sale masive lăsate pe lângă corp, de parcă ar fi fost rupte. Când ne vedeau împreună, și ne vedeau mult mai des decât mi-aș fi dorit, păream opusul unul altuia. În special, dacă ne gândim că eu eram firav, agil și isteț; nu Einstein, dar cu siguranță mult mai isteț decât Lenos, aberația...
Vara, 1975. Doi prieteni foarte buni din Peristeri își găsesc de lucru ca și descărcători într-un imens depozit din Kolonos. În jurul lor, un grup bizar de muncitori duri sau binevoitori, fiul rău al șefului și soția acestuia provocatoare și disperată. Se află oare inocența înrudită cu bestialitatea? Și cum poate să supraviețuiască într-o lume în care chiar și de la protectorii săi riscă?
O poveste despre prietenie, visele pierdute, vinovățiile care ne apasă conștiința și mântuirea pe care, poate, o aduce scrisul. Un roman inspirat din Oameni și șoareci de John Steinbeck și, în același timp, unul dintre cele mai autobiografice ale lui Vangelis Raptopoulos.
