Mozart a perfecționat forma concertului modern pentru pian, care începând cu aproximativ 1750 începe să arate legătura sa cu forma sonatei, în cele 21 de concerte pentru solist la pian și orchestră. Concertul în Re minor K.466 este unul dintre puținele concerte care au rămas în repertoriul concertistic în anii de după moartea lui Mozart. După reînvierea celorlalte concerte, a rămas cel mai popular dintre toate lucrările lui Mozart în acest gen, iar aproape fiecare pianist a studiat sau a interpretat această lucrare în concert.