„Spun povești pentru a alunga răul,
pentru ca totul să devină magic cu un dans”.

Poezia lui Socrate Malama reflectă neliniștile colective și existențiale într-un mod sugestiv și doric. În multe dintre cântecele sale, dezgustul său față de oraș, străinătatea din relațiile de zi cu zi, deziluzile și impasurile vieții moderne sunt evidente. Alte piese depășesc experiența individuală și capătă o dimensiune aproape metafizică.

Principalele teme ale biografiei poetice sunt critica socială pe care o exercită creatorul prin cântecele sale, perspectiva sa asupra „orașului” într-o epocă de mobilitate socială constantă, „aluatul” experiențial și dimensiunea erotică a versurilor sale. În paralel, sunt examinate probleme legate de cântecul grec în general.

În încercarea de a compune cartea, Malama a contribuit răspunzând întrebărilor autorului cu privire la cântecele sale directe, care activează gândirea și emoțiile noastre.