La începutul secolului, un bărbat se luptă să schimbe cursul dezastruos al politicii externe americane pentru a salva vieți nevinovate de la distrugere.

Câte vieți poate salva un om singur? Oricâte ar salva, niciodată nu sunt suficiente. George Horton a realizat acest lucru într-un mod tragic. În timp ce de pe puntea vasului său privea cum docul din Smyrna se îndepărtează, vedea de asemenea mulțimea neajutorată și terorizată, prinsă între mare și flăcările devastatoare. Oamenii care au fost salvați datorită lui și acum se aflau alături de el pe vapor, nu puteau să-l consoleze. Nici sutele de creștini, evrei și musulmani pe care îi salvase pe durata mandatului său la consulatul american din Smyrna nu au fost o consolare suficientă pentru el. Ulterior, va mărturisi că acele persecuții l-au făcut să se simtă rușinat că „aparține speciei umane”.

Cu toate acestea, deși Horton simțea că ar putea face mai mult, în realitate, munca lui era extrem de dificilă și devenea și mai complicată, deoarece superiorii săi împiedicau ajutoarele umanității să ajungă la destinație și acopereau orice fel de brutalitate cu știri false și dezinformare. Ceea ce îi interesa era să câștige bunăvoința turcilor, pentru a avea acces la sursele de petrol. Și când Horton a denunțat ipocrizia lor, aceștia au conspirat împotriva lui pentru a-i păta reputația.

Neabătut, Horton și-a continuat lupta și a ajuns până la Președinte și Congres, cerând o rezoluție împotriva tratatului rușinii (Tratatul de la Lausanne). Miza era soarta Primului Război Mondial, stabilitatea și libertatea Orientului Mijlociu și perspectiva unor noi genociduri.