Picarea la Limba Română - Ion Minulescu

"Picarea la Limba Română" este un roman autobiografic din multe puncte de vedere, primit cu căldură de public în 1929. Povestea este scrisă cu nume schimbate, dar Ion Minulescu nu a fost preocupat de autenticitate; mai degrabă s-a concentrat pe modul în care, prin imaginație, captivează cititorii săi. Aceștia sunt atrași în povestea lui Bucu, un elev provincial de liceu care își parcurge educația sentimentală și astfel își pierde inocența, concurând cu profesorul de limba română, care se răzbună picându-l.

De aici înainte, aventurile romantice și erotice, întorsăturile destinului și concluziile partiale adesea tragice curg ca într-un roman de moravuri, care, totuși, nu se desprinde niciodată de tonul jucăuș al poeziei lui Ion Minulescu. Un roman de formare unic în felul său: educativ și frivol, vesel și tragic. Întotdeauna captivant.

Ion Minulescu (1881–1944), poet și prozator, reprezentant al curentului simbolist românesc. A obținut bacalaureatul în București, la o școală privată, la fel ca eroul romanului său din 1929, "Picarea la Limba Română." A debutat cu poezie, iar după Primul Război Mondial a publicat mai multe volume de poezie, proză și teatru.

Poezie: „Romanțe pentru Mai Târziu” (1908), „Strofe pentru Toți” (1930). Proză: „Măști de Bronz și Felinare de Porțelan” (1920), „Roșu, Galben și Albastru” (1924).

„Într-o evidentă structură realistă, «Picarea la Limba Română» este, prin semnificațiile sale, totuși un roman simbolist, ca și alte opere din proza lui Ion Minulescu. Aceasta este prima sa caracteristică estetică, aplicabilă întregii opere a scriitorului. O a doua se găsește în valul constant de umor, alunecând ocazional în satira grosolană, de gen Caragiale, dar mai des menținând, fără inconsecvențe, o autoironie binevoitoare și indulgență.” - Mihai Gafița, scriitor și editor român.