Povestea generală a teatrului grec din perioada elenistică până la înființarea statului grec modern în 1830 reprezintă o distanțare radicală de metodele tradiționale ale istoriografiei.

Tindem să credem că istoria se desfășoară ca o succesiune liniară într-o formă evolutivă; totuși, istoria teatrului grec este oarecum diferită. După ce teatrul clasic tradițional și-a încheiat ciclul în jurul secolului al VI-lea și al VII-lea, niciun dramă tradițională nu a fost scrisă sau reprezentată pe scenă în întreaga lume grecească de atunci pentru o lungă perioadă, datorită în principal poziției ostile a Bisericii Ortodoxe față de spectacole.

Cu toate acestea, paralele cu renașterea teatrului în Italia, teatrul grec revine în Creta sub ocupație venețiană în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Anii care au urmat au adus restaurarea teatrului în diferite regiuni, deși aceasta este caracterizată de nenumărate lacune și incoerențe în ceea ce privește geografia, stilurile, abordările tematice și ideologiile.

Aceste evoluții variate sunt "uniformizate" doar prin consolidarea Statului Național Grec.

Traducere, Editare text: Dimitrios Stamatīs