Volumul 3 din Opera Completa a lui George Orwell. Nimeni nu a fost vreodată la fel de sever ca George Orwell însuși în ceea ce privește meritele romanului A Clergyman’s Daughter. El nu a dorit ca această a doua sa carte să fie reeditată și a spus odată că „a făcut un dezastru din ea”. Decepția lui Orwell poate proveni parțial din modul în care cartea a fost – pentru a folosi cuvântul său preferat pentru acest proces – „alterată” în timpul trecerii de la manuscris la tipar. Astfel, A Clergyman’s Daughter a devenit pentru el un copil diform: alții au „stricat-o”. Deși este general acceptat că Orwell nu a reușit să împace eficient secțiunile acestui roman, dezvoltarea narațiunii a fost puternic împiedicată de efectele cenzurii. Aceasta a apărut din cauza temerilor justificate ale editorului de la acea vreme că volumul așa cum a fost trimis ar conduce la acțiuni pentru calomnie, defăimare și obscenitate. Drept urmare, multe pagini au fost „îmblânzite” (din nou, cuvintele lui Orwell), ceea ce era specific a fost făcut vag și nelocalizat, iar pierderea crucială a memoriei de către Dorothy a rămas neexplicată.

Descoperirea detaliilor privind tăieturile și modificările cerute – cea mai importantă fiind tentativa domnului Warburton de a o viola pe Dorothy – face posibilă o reevaluare a romanului A Clergyman's Daughter. Unele pasaje pot fi restaurate cu precizie; întregi zone de modificări pot fi identificate deși nu pot fi restaurate. Ca urmare, „mica odisee” a lui Dorothy, pierderea credinței ei și acceptarea ulterioară resemnată a destinului său, pot în sfârșit fi citite cu o înțelegere mult mai clară a ceea ce a intenționat Orwell. Nimeni care citește A Clergyman's Daughter nu poate privi vreodată în același mod soarta celor care trăiesc fără adăpost și rătăcind într-un oraș mare, mai ales în frigul aspru al iernii. Aici Orwell este de neuitat: nicăieri altundeva nu scrie cu o asemenea profunzime emoțională.