Această carte nu vizează doar reprezentarea și reevaluarea unei perioade extrem de importante din istoria modernă a Greciei. Autorul, prezentând intențiile, aspirațiile și actele actorilor politici din anii 1941-1944 și concentrându-și cercetarea în special asupra Orientului Mijlociu (unde a fugit guvernul grec după ocupația Greciei de către trupele germane), își propune să lumineze cauzele, efectele și condițiile în care grecii au continuat lupta până la victoria finală și eliberare, dar și modul în care au fost conduși la războiul civil.
Atât cercetătorul, cât și cetățeanul conștient care dorește să formeze o judecată obiectivă, pe cât posibil, despre evenimentele care au urmat sfârșitului ocupației, nu poate să nu cunoască ceea ce a precedat ruptura. De asemenea, nu poate să nu aibă o cunoștință elementară a planurilor Aliaților pentru lumea postbelică, în special cele ale Marii Britanii, dar și ale noii imperii sovietice.
Deceniul 1940 a marcat, în cele din urmă, soarta națiunii. Războiul civil a adus timp de decenii nenorociri în viața socială, dar a și influențat interpretarea evenimentelor din perioada care și până astăzi sunt privite prin prisma celor întâmplate traumatizant și diviziv, din moment ce descendenții și urmașii supraviețuitorilor, atât natural, cât și politic, păstrează traumele memoriei și ale ideologiei proaspete. Ideologii, pasiuni, greșeli, pierderi teribile, sentimente, vinovății nu favorizează o evaluare istorică lucidă.
Abordarea pe care noi o propunem vrea să se ridice deasupra acestor traume, conștientizând că nu există o imparțialitate absolută. Se bazează pe fluxul temporal al evenimentelor, cu criterii de cauzalitate și cu o distanță critică față de descrierile bazate pe omisiuni conștiente sau pe date de autenticitate îndoielnică. Am căutat surse din fiecare origine sau ideologie, fără excluderi (materiale arhivistice, mărturii, memorii, monografii, studii, cercetări, publicații), conștienți că abundența acestora favorizează, dar și îngreunează evaluarea lor.
Războaiele memoriei și interpretărilor istorice nu se opresc niciodată. Poate că nu există o obiectivitate științifică absolută, dar aceasta nu este un motiv pentru a insista asupra miturilor, fie de stânga, fie de dreapta, care se alternază în hegemonia ideologică și politică, sub protecția intereselor clasei dominante din micile state grecești. Așadar, încercarea noastră tinde să evidențieze judecata dreaptă a Istoriei.
