Întrebarea „ce este democrația” devine în zilele noastre mai actuală ca niciodată. În primul rând, pentru că a suferit o deformare brutală ca noțiune în ceea ce privește conținutul său și parcursul său istoric. În al doilea rând, pentru că lumea epocii noastre a intrat într-o fază de tranziție în care democrația va deveni o necesitate imperativă pentru ca interesul social să revină ca axioma în viața politică.

Lucrarea de față tratează conceptul, condițiile prealabile și timpul democrației pentru a demonstra că nu a fost o chestiune de un secol și jumătate, ci o experiență istorică a elenismului din secolul al V-lea î.Hr. până la marginea secolului al XX-lea.

De ce modernitatea a respins democrația și a ajuns să definească ca democrație monarhia aleasă, care nu îndeplinește nici condițiile reprezentării? Cum au fost convinse societățile că trăiesc în timpul democrației și că alternativa este abaterea autoritară?

În paginile cărții, democrația este analizată în paralel cu concepte conexe, precum monarhia aleasă, reprezentarea, libertatea, egalitatea, justiția, oligarhia, anarhia, tirania, națiunea și relațiile internaționale, pentru a evidenția înșelătoria intelectuală a modernității în detrimentul cunoașterii științifice. Cititorul va înțelege că democrația nu este un produs al imaginației sau o utopie, ci un fenomen natural care urmează să însoțească monarhia aleasă și reprezentarea în căutarea unui echilibru între „capital” și societate.

Tehnologia comunicațiilor va constitui, în acest caz, terenul pentru construirea democrației, adică noua Pnyx, în care societatea civilă va fi instituită ca un oraș al cetății.