Această carte este gestul suprem al lui Bloom față de țara sa, America. În aceasta sunt canalizate lecturi și experiențe dintr-o întreagă viață pentru a ajunge la o propunere specifică care include doisprezece autori. Dintre poeți, recomandă pe Whitman, Dickinson, Eliot, Stevens, Frost și Hart Crane. Dintre romancieri, îi propune pe Melville, Hawthorne, Twain, Faulkner și Henry James. Dintre gânditorii care au conturat identitatea americană având în vedere Înălțimea, se remarcă unul și singurul Emerson.
Sunt subliniate: importanța plăcerii estetice pentru auto-cunoașterea umană, valoarea operelor mari ale canoanelor pentru îmbunătățirea individului și coeziunea societății, auto-valoarea literaturii ca o poveste imaginară în fața morții. „Înălțimea” definește locul operei imaginației creatoare în raport cu ceva ce este simultan grandios, terifiant și nelimitat. „Demonul” este numele misterului imaginației creatoare. Așa cum menționează el însuși: „Când vorbesc despre poetul din interiorul poetului, mă refer exact la demonul său, la imortalitatea sa potențială ca poet și, prin urmare, esențial, la divinitatea sa”.
