Perioada Rezistenței Naționale a fost pentru Dimitris Tsatiris cea mai semnificativă din întreaga sa viață. Evenimentele povestite și tentativa de a le reaproprieze, la aproximativ 30 de ani după - de la începutul anilor '80 - fie din memorie, fie prin interviuri cu tovarășii săi de luptă, dar și cu ceea ce informații documentare avea la dispoziție - cum ar fi buletinele de vot de la alegerile locale din 1944 din Andros - demonstrează intensitatea și dimensiunea experiențială interioară pe care acestea le-au avut în raport cu construcția sa politică și socială generală.

În cartea de față se încearcă scrierea istoriei Rezistenței Naționale în Andros, adică din punct de vedere istoriografic urmărim mutarea de la analiza narațiunii centrale despre Rezistență și a actorilor acesteia la studierea subiecților individuali sau colectivi, care nu sunt considerați factori decisivi sau jucători importanți.

Întreaga încercare de studiu la nivel local constituie o deplasare a privirii de la scena politică centrală către elita regională, și de la istoria politică la istoria socială. De altfel, istoria și relația dintre experiențele personale ale subiecților istorici și evenimentele la care aceștia participă reprezintă poate cel mai captivant aspect al căutărilor noastre teoretice.