Proprietățile terapeutice ale propolisului sunt cunoscute încă din antichitate, unde era denumit și „ceară neagră”. Era folosit ca medicament de populațiile care au prosperat pe țărmurile Mediteranei, care au observat efectul antiinflamator al acestuia. Hipocrate îl recomanda pentru unguentarea ulcerelor și arsurilor. Soldații romani îl aveau întotdeauna în bagajele lor în timpul expedițiilor, în timp ce egiptenii îl foloseau pentru mumificarea mortilor. Astăzi, propolisul este utilizat pe scară largă ca medicament, fie ca preparat pur, fie ca ingredient în alte formule.