Cartea abordează una dintre cele mai dinamice perioade ale parcursului artei structurale europene și americane, timp în care se dezvoltă baza teoriei arhitecturale moderne, se descoperă noi construcții, se transformă pe scară largă centrele marilor orașe europene și se creează altele noi.

În același timp, noile date sociale și economice post-revoluția industrială, precum și noile tehnologii sunt însoțite de o reflecție amplă asupra artei, apărând treptat, împreună cu numeroase tipuri de clădiri noi, noi reglementări, care duc, la începutul secolului 20, și la forme complet noi.

Cunoașterea datelor acestei perioade, atât în reflecția teoretică generală cât și în domeniul aplicațiilor, reprezintă un instrument esențial pentru înțelegerea evoluției arhitecturii, care va conduce la apariția creației moderne.