Nu există casă românească care să nu aibă măcar o broderie, o tricotare sau o țesătură din mâinile bunicii sau mamei. Un fir care începe din trecut și țese în moduri diverse viitorul.

Un aspect important al vieții a fost și îmbrăcămintea, care a evidențiat identitatea culturală a fiecărei regiuni, împreună cu stilul de viață, având în același timp o funcție protectoare și estetică, dezvăluind personalitatea și caracterul celui care o poartă. În realitate, în îmbrăcăminte se reflectă fațetele unei societăți care se transformă constant, evoluează, iar astăzi țesăturile „călătoresc” în întreaga lume.

Venirea Revoluției Industriale, intensificarea producției și eficienței, producția în masă și costurile reduse au marginalizat treptat meșteșugul manual și, în unele cazuri, l-au eliminat complet. Astfel, s-au pierdut tehnicile tradiționale care implicau o materialitate creativă, s-a pierdut economia circulară și reutilizarea, în favoarea unui mod de consum irațional și nesustenabil.

Însă, memoria poate fi brodată, tricotată, țesută, coaptă pe o bucată de țesătură, iar corespunzător, o haină, o broderie, o țesătură este capabilă să reînvie memoria, să aducă la viață imagini și chipuri ale timpului trecut. Acesta este și scopul acestei studii, care readuce în prim-plan aceste arte și viața oamenilor care le-au servit.