„Șocul devine obișnuit. Șocul se estompează.” Cu aceste cuvinte, Susan Sontag analizează în profunzime ce înseamnă să privești teroarea de la distanță. Cum ne afectează scenele de violență, război și durere pe care le vedem în fotografii și videoclipuri? Ne ajută să simțim durerea altora sau ne fac din ce în ce mai apatici? Trăim „într-o lume în care fotografia servește manevrării consumiste”, spune Sontag.

În esesul său extrem de actual, aduce exemple din politică și istorie. Analizează dimensiunea politică a operelor lui Goya, documente din cele două războaie mondiale și fotografii din Rwanda, Bosnia, Palestina și atacul asupra Turnurilor Gemene, evidențiind puterea imensă pe care o au imaginile asupra noastră. În Față cu durerea altora, Sontag ne avertizează cu privire la responsabilitatea pe care o avem noi înșine ca spectatori.